24 IANUARIE – ZIUA UNIRII PRINCIPATELOR

By Ion Iliescu
(nu l-am ales pe Ion Iliescu pentru că mi-ar plăcea ca om politic sau ca fost președinte de stat, nu vreau să fac nici o aluzie sau campanie vreunui partid, ci pur și simplu mi-a plăcut textul de pe blogul său, mie fiindu-mi greu să redactez un text cu privire la acest subiect, caracteristic zilei de 24 ianuarie)

<<Aniversăm astăzi un moment crucial din istoria poporului nostru: Unirea Principatelor Moldova şi Ţara Românească, la 24 ianuarie 1859, eveniment ce a pus piatra de temelie a statului român modern. Pe această temelie s-a înălţat apoi edificiul întreg al unităţii noastre naţionale, consfinţit în 1918 la Alba Iulia.

Toate faptele ce evocă biruinţa idealului de unitate naţională au o rezonanţă aparte în conştiinţa poporului nostru, un loc privilegiat în calendarul istoriei româneşti.

In urmă cu 151 de ani, aspiraţia unităţii naţionale vibra în întreg spaţiul românesc, ca o poruncă a istoriei noastre zbuciumate, ca un îndemn ce venea din sentimentul viu al unităţii noastre de obârşie şi de limbă, de cultură şi istorie, din conştinţa naţională de expresie modernă, făurită pe temeiul legăturilor culturale şi politico-economice statornicite de-a lungul veacurilor între cele trei state româneşti.

Cronicarii au relevat pecetea Romei şi a latinităţii asupra limbii şi obiceiurilor noastre, sădind în sufletul poporului convingerea că toţi “de la Râm ne tragem”. Marii noştri voievozi şi-au dat mâna de atâtea ori pentru a înfrunta valurile potrivnice ale istoriei, înţelegând că unirea este chezăşia păstrării fiinţei noastre pe glia străbună.

Pentru dreptul la identitate şi unitate naţională s-au jertift Constantin Brâncoveanu şi Tudor Vladimirescu, pentru idealul emancipării sociale şi naţionale au luptat cu insufleţire revoluţionarii de la 1848, dintre care cei mai mulţi au devenit artizanii Unirii pe care o sărbătorim astăzi. Cunoscutul îndemn al poetului – “Vin’ la Milcov, cu grăbire / Să-l secăm dintr-o sorbire!” – avea ca temei unitatea de cuget şi simţire a neamului românesc, existenţa sa neîntreruptă în vatra rotundă a vechii Dacii. Unirea a fost posibilă datorită pilduitoarei convergenţe de interese şi aspiraţii dintre popor şi marii bărbaţi ai neamului, fapt care a determinat dubla alegere, la 5 şi 24 ianuarie 1859, a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al celor două Principate.


Insufleţită de militanţii unionişti – în frunte cu Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Ioan Cuza, Alecu Russo, Ion I. Brătianu şi mulţi alţii -, ideea unirii a avut un puternic suport emoţional în toate categoriile sociale. Exprimând acest sentiment obştesc, Mihail Kogălniceanu a făcut, alături de alţi fruntaşi ai vremii, o pledoarie convingătoare pentru Unire, afirmând în Adunarea ad-hoc a Moldovei: “Dorinţa cea mai mare, cea mai generală, aceea hrănită de toate generaţiile trecute, aceea care este sufletul generaţiei actuale, aceea care, împlinită, va face fericirea generaţiilor viitoare, este Unirea Principatelor într-un singur stat, o unire care este firească, legiuită şi neaparată”.>>

Anunțuri

Dovezi practice despre puterea Sfintei Cruci

Oamenii de știință ruși au dovedit experimental proprietățile miraculoase ale Semnului Crucii și ale rugăciunii asupra oamenilor. Angelina Malakhovaya, fizician, a studiat puterea Semnului Crucii timp de aproximativ 10 ani, și anume prin obiceiul vechi de a face semnul Sfintei Cruci deasupra mâncărurilor și băuturilor, înainte de masă. Semnul Crucii are mai mult decât un simbol mistic. În spatele lui este un folos parctic: mâncarea este purificată efectiv instantaneu. Este un mare miracol, ce se întâmplă fizic în fiecare zi.

Cercetătorii ruși au observat impactul rugaciunii „Tatăl nostru” și al Semnului Crucii asupra bacteriilor patogene. Toate mostrele conțineau anumite bacterii, iar cercetătorii au văzut că dacă se rostește rugăciunea domnească și se face Cruce asupra apei, numărul de bacterii dăunătoare scade considerabil de zeci, sute, chiar de mii de ori. Au făcut numeroase experimente, descoperind proprietățile bacteriale unice ale apei după ce aceasta este binecuvântată cu rugăciunea și Crucea. Studiul a mai scos la iveală un nou și necunoscut efect al Cuvântului lui Dumnezeu -de transformare a structurii apei- în special densitatea ei optică în spațiul spectral ultra-violet. Rugăciune a fost spusă atât de credincioși, cât și de necredincioși, iar numărul bacteriilor a scăzut, indiferent de mediu, față de referință. La toți participanții la teste presiunea sângelui s-a stabilizat, iar caracteristicile s-au îmbunătățit. În mod uimitor, parametrii s-au modificat în direcția necesară vindecării: la oamenii hipotensivi presiunea sângelui a crescut, iar la cei hipertensiv, a scăzut. S-a mai observat că dacă Semnul Crucii este făcut neîngrijit și fără să atingă punctele corespunzătoare (centrul frunții, centrul plexului solar și umerii), rezultatele pozitive ale testelor sunt mai slabe, sau chiar absente.

Trăiască în veci…Eminescu!

Motto:

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

15 ianuarie 1850: Dumnezeu a făcut să se nască pentru România o stea-Eminescu, o stea care aduce țării prestigiu, o stea care unește oamenii prin capodopera sa de geniu. Personal nu se considera important în această lume („Ce sunt? Un suflet moale unit c-o minte slabă,/De care nime-n lume, ah, nimeni nu întreabă”), cu atât mai puțin pentru societatea românească pe care a criticat-o la rândul său atâta! Nu își găsea niciunde locul în societate și cred că nu și l-ar găsi nici dacă ar trăi acum. Dacă își critica societatea, ce ar zice oare de a noastră care este cu mult mai rea decât a sa? Ar mai avea oare inspirație pentru poezii? Geniul său pustiu nu cred că  ar face față zilelor noastre nici măcar cât a făcut timpului său. Însuși ne îndeamnă (v. motto) să rămânem indiferenți tentațiilor acestei societăți meschine. Cu toate acestea, Eminescu rămâne etern pentru noi pentru faptul că unește timpurile, el nu va fi niciodată demodat. Opera lui i-a uimit pe înaintașii noștri, ne uimește pe noi și cu siguranță îi va uimi mai ales pe cei ce vin după noi. Trăiască în veci Eminescu! (în inimile noastre)

Dacă deodată vi s-a făcut dor să citiți o poezie de a sa :)… http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/eminescu.php

Eee… de ce să nu mă simt și eu mândră dacă de Eminescu mă leagă câteva lucruri? 😀 : ziua lui de naștere a fost 15 ianuarie, a mea este 16 ianuarie; m-am născut în județul Botoșani, ca și el; m-am căsătorit în biserica în care el a fost botezat, și pe deasupra locuiesc  în Iași, unde am ocazia să ma plimb pe urma pașilor săi, să privesc vestiul tei al lui Eminescu și multe altele.

Publicat în articole. 1 Comment »