Ştiaţi că… 8 martie…

…este de fapt o pseudo-sărbatoare de origine comunistă? Această aşa-zisă “Zi a Femeii” este o inovaţie cu substrat ideologic, instituită la noi numai o dată cu regimul comunist (şi care ar fi trebuit să dispară de la sine, concomitent cu acesta).

Originea sărbatorii se leagă de numele  militantei revoluţionare Clara Zetkin, un fel de Ana Pauker mai rasata, care a lansat propunerea respectivă în cadrul Conferinţei Internaţionale a Femeilor Socialiste desfăsurată in anul 1910 la Copenhaga.

Comuniştii şi socialiştii au ţinut pentru prima oară această sărbătoare “roşie” in anul 1911. Ziua de 8 martie nu a fost aleasă întâmplator: în această zi avusese loc, la New York, în anul 1857, o mare mişcare de protest a ţesătoarelor incitate la “lupta de clasă” şi la abolirea valorilor tradiţionale (inclusiv a celor religioase), in spiritul ateo-materialist al stângii revoluţionare.

Mă gândeam la un moment dat să renunţ la sărbătorirea acestei zile, dar apoi… „de ce să nu am totuşi o zi în care soţul meu să mă alinte mai mult, să facă unele lucruri în locul meu sau să îmi aducă un cadou?” :D. Nu vine doar din egoism, ci pur şi simplu mi se pare o idee bună ca femeile, şi în special mamele să aibă o zi a lor, căci…să recunoaştem, fac mult mai multe în casă decât bărbaţii! Femeile îndură mai multe, fac sacrificii mai multe. Şi bărbaţii se simt bine când oferă o floare femeii iubite într-o zi dedicată doar ei.

Aşa că am hotărât să nu mă gândesc de unde vine această sărbătoare, chiar dacă scopul ei la început era unul urât. Acum lucrurile stau cu totul altfel, sunt sigură că nimeni nu ţine această sărbătoare pentru ce însemna ea la început sau pentru că era sărbătorită de comunişti. Nu aş vrea să „dispară” ziua femeii, ne face să ne simţim iubite, eventual să fie schimbată data, dar pentru ce bătaie de cap? E cunoscută de prea mult timp această zi ca fiind a femeilor, ca să încercăm să o schimbăm, să punem altă dată pentru ea.

Singurul lucru care mă întristează este că pică de fiecare dată în post, dar cine vrea să se bucure şi de zi şi de post, dacă are voinţă, reuşeşte să le împace. 😉

Aşadar… LA MULŢI ANI tuturor femeilor, şi în special mămicilor! Să aveţi o zi cât mai frumoasă şi plină de veselie!

Anunțuri

Martie- luna „renaşterii”

Mărţişorul este strâns legat de tradiţia românească: el nu se întâlneşte decât în spaţiul carpatic şi în zonele limitrofe, la români şi la unele populaţii învecinate, care l-au preluat de la aceştia. Obiceiul este cu mult anterior creştinismului, stând în legătură cu scenariul ritual al anului nou agrar, celebrat primăvara.

Până în veacul trecut, mărţişorul se dăruia copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă – de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Şnurul de mărţişor, format din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vara-iarna, caldură-frig, lumină-întuneric, fertilitate-sterilitate.

Şnurul era legat la mână, prins în piept şi purtat, după zone, până la Mucenici, Florii, Paşte, Armindeni (1 mai), sau până la înflorirea unor pomi fructiferi. Apoi era agăţat, ca semn benefic, pe ramurile înflorite de măceşi, viţă-de-vie, vişin, cireş, se punea sub cloşcă ori se agăţa la icoană.

Ziua scoaterii mărţişorului era marcată de o petrecere numita „băutul mărţişorului”. Cu trecerea timpului, de şnurul bicolor s-au legat monede de argint şi de aur. Cu banul de la şnur se cumpărau vin roşu, pâine şi caş proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primăvară să aibă faţa albă precum caşul si rumenă precum vinul roşul.

În ziua de astăzi, de acest şnur se atârnă obiecte artizanale, fel de fel de figurine întruchipand diferite animale, flori, litere etc.

Unele legende populare spun că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia, probabil o veche zeitate agrară, care, ajunsă la vârsta senectuţii, moare şi apoi renaşte la echinocţiul de primăvară.

„Funia anului”

Mărţişorul rămâne peste veacuri „funia anului”, care adună laolaltă săptămânile şi lunile în cele două anotimpuri ale calendarului popular geto-dac: vara şi iarna, simbolizate de şnurul bicolor.

La geto-daci anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna martie era prima lună a anului. Martisorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.

Astăzi, valoarea mărţişorului începe să fie dată doar de creaţia artistică. Se confecţionează din orice şi poate să semnifice orice.

Împletirea alb-roşie a şnurului se regăseşte în steagul căluşarilor, la bradul de nuntă, la podoabele junilor, la sambra oilor şi în multe alte obiceiuri străvechi. Arheologii romani au găsit în aşezarea preistorica de la Schela Cladovei, veche de 8000 de ani, pietre de râu cu urme de vopsea albă şi roşie. Împletirea celor două culori simbolizează geneza şi regenerarea vieţii.

Sursa: http://www.copilul.ro şi http://www.crestinortodox.ro