Martie- luna „renaşterii”

Mărţişorul este strâns legat de tradiţia românească: el nu se întâlneşte decât în spaţiul carpatic şi în zonele limitrofe, la români şi la unele populaţii învecinate, care l-au preluat de la aceştia. Obiceiul este cu mult anterior creştinismului, stând în legătură cu scenariul ritual al anului nou agrar, celebrat primăvara.

Până în veacul trecut, mărţişorul se dăruia copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă – de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Şnurul de mărţişor, format din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vara-iarna, caldură-frig, lumină-întuneric, fertilitate-sterilitate.

Şnurul era legat la mână, prins în piept şi purtat, după zone, până la Mucenici, Florii, Paşte, Armindeni (1 mai), sau până la înflorirea unor pomi fructiferi. Apoi era agăţat, ca semn benefic, pe ramurile înflorite de măceşi, viţă-de-vie, vişin, cireş, se punea sub cloşcă ori se agăţa la icoană.

Ziua scoaterii mărţişorului era marcată de o petrecere numita „băutul mărţişorului”. Cu trecerea timpului, de şnurul bicolor s-au legat monede de argint şi de aur. Cu banul de la şnur se cumpărau vin roşu, pâine şi caş proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primăvară să aibă faţa albă precum caşul si rumenă precum vinul roşul.

În ziua de astăzi, de acest şnur se atârnă obiecte artizanale, fel de fel de figurine întruchipand diferite animale, flori, litere etc.

Unele legende populare spun că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia, probabil o veche zeitate agrară, care, ajunsă la vârsta senectuţii, moare şi apoi renaşte la echinocţiul de primăvară.

„Funia anului”

Mărţişorul rămâne peste veacuri „funia anului”, care adună laolaltă săptămânile şi lunile în cele două anotimpuri ale calendarului popular geto-dac: vara şi iarna, simbolizate de şnurul bicolor.

La geto-daci anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna martie era prima lună a anului. Martisorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.

Astăzi, valoarea mărţişorului începe să fie dată doar de creaţia artistică. Se confecţionează din orice şi poate să semnifice orice.

Împletirea alb-roşie a şnurului se regăseşte în steagul căluşarilor, la bradul de nuntă, la podoabele junilor, la sambra oilor şi în multe alte obiceiuri străvechi. Arheologii romani au găsit în aşezarea preistorica de la Schela Cladovei, veche de 8000 de ani, pietre de râu cu urme de vopsea albă şi roşie. Împletirea celor două culori simbolizează geneza şi regenerarea vieţii.

Sursa: http://www.copilul.ro şi http://www.crestinortodox.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: